Risotto de rosii cu tofu grill

Si uite asa am ajuns cu succes la al 4-lea sortiment de risotto preparat (cu ciuperci, cu spanac, cu leurda si acum cu rosii), toate au avut acelasi succes rasunator si am hotarat ca orez simplu nu voi mai gati cata vreme pot sa prepar risotto cu unt si parmezan, nu mai e loc de orez fiert pur si simplu pentru ca este incomensurabil si incontestabil mai gustos, mai aromat, mai consistent si evident mai condimentat.
Dintre tehnicile de preparare ale unui risotto, cel mai mult mi-a placut cel descris de Andra. In linii mari, am respectat pasii enumerati la descrierea retetei de risotto cu ciuperci si leurda.
Am constatat cu tristete ca in restaurantele de la noi, bucatarii nu prea stiu sau cel putin nu respecta reteta originala si se gasesc sa denumeasca risotto, un orez fiert in apa multa, ceea ce mi se pare total eronat pentru ca te astepti sa mananci exact ceea ce scrie, pe cand in realitate ii platesti doar pretul piperat dar preparatul nu se aseamana nici pe departe cu denumirea.

Chec cu bulion si curry

Cu abundenta de rosii bune cu gust, aromate si sanatoase de care am avut parte anul acesta, am gasit oportun momentul sa diversific modul lor pregatire. Dupa ce am epuizat cam tot ce se putea prepara din rosii: tarta de branza cu cherry, bruschete (the best!), salate peste salate, sandwich-uri cu gramezile si tot soiul de sosuri, am trecut intr-o noua dimensiune: un chec condimentat cu rosii din abundenta. Am folosit rosiile sub forma de pasta si bulion, ambele homemade de mine sau de altii.

Checul devine un aperitiv desarvasit consumat cu sos tzatziki care nu necesita mare efort decat: se razuiesc castravetii spalati si curatati de coaja, se adauga iaurt grecesc sau smantana, sare, piper si poate putin praf de chilli si verdeturi, de preferat marar insa mie imi place cu busuioc mult mai mult.

Sandwich cu sfecla si nuci

The best sandwich ever! Daca nu ati incercat pana acum sfecla cruda, e timpul sa o faceti. Pe cat de gretos pare, pe atat este de bun, ca un mar dulce. Daca totusi nu concepeti ideea de a manca sfecla cruda, se poate coace. Dar pentru ce? E atat de gustoasa si de plina de vitamine incat ar fi mare pacat sa supuneti biata sfecla la fierbere sau coacere cand intr-un sandwich langa alte ingrediente grozave se poate consuma fara retineri, cruda.

Daca n-ati incercat sfecla in combinatie cu branza de capra, nuci si busuioc, este imperios necesar sa o faceti caci va veti intalni cu memorabile arome ce vor incanta la maxim papilele gustative. Profitati cat se poate de sfecla acum cand se gasesc din plin, de sezon, caci sunt remarcabile proprietatile sale: este bogata in vitamina B, acid folic, mangan, potasiu, vitamina C, magneziu, fibre, sulf, cupru, fosfor. Sucul de sfecla ajuta la tulburarile digestive, anemie, scaderea colesterolului, prevenirea cancerului de colon, afectiuni dermatologice, hipertensiune arteriala, purificarea sangelui.

Amestec de condimente mediteraneene

Una din obiectivele mele in ce priveste blogul, a fost sa postez cat mai multe retete si sa ofer informatii utile despre condimente si ierburi. In cadrul postarilor mele, am inserat o mini-rubrica, denumita generic "Stiati ca" unde am insirat cateva randuri despre mirodeniile pe care le-am folosit in reteta respectiva. Insa in mod special, am hotarat sa dedic un capitol separat pentru condimente in care voi cuprinde amestecuri de mirodenii, intrebuintarile lor, uleiuri aromate, si multe alte retete inedite care vor include o gama variata de condimente si ierburi din toate colturile lumii, tocmai pentru a va face cunoscute diversitatea de produse din acest domeniu si modul lor de utilizare in preparatele noastre. De curand au aparut si la noi, o serie intreaga de condimente, mai mult sau mai putin cunoscute, mai multe necunoscute ce-i drept, pentru ca despre existenta multora nu am stiut pana acum cativa ani, tocmai de aceea intentionez sa aprofundez subiectul si sa invatam impreuna provenienta, utilitatea si modul cum se combina cu alimentele.

Mozzarella & herbs muffins

Chiar si briosele sarate pot face furori si senzatie si pot sa te faca sa le mai incerci inca si inca odata cu alte arome, cu alte ingrediente, cu branzeturi, daca vrei cu sunca, cu legume, spanac, cu seminte de dovleac sau dovlecei, si cu mirodenii bineinteles. Imi plac mai ales atunci cand pot sa le prepar din faina de orez sau cu fulgi de ovaz. Cel mai mult imi plac cu ciocolata multa si am un plan cu un ingredient as zice inedit. Dar sa vedem pana atunci ce avem aici.

Paste Nadalini cu seminte, parmezan si sos pesto

Dupa dezmatul culinar de sarbatori, incercam sa ne orientam catre preparate usoare, fara carne preferabil, in care predomina legumele, fructele si pastele. Am pastrat aceste paste pe care le-am cumparat din Italia, in mod special pentru a le consuma in pragul sau dupa sarbatori, dupa asaltul de sarmale, carnati si dulciuri pe mese, pe care din fericire in mare parte doar le-am privit ce-i drept. Dupa excese este indicata o cura de dezintoxicare sau macar detasare o vreme de la gretosagurile cu care ne-am infruptat timp de vreo doua saptamani. Mi-au placut enorm modelele cu specific de sezon iernatic si le-am gasit potrivite pentru a fi consumate acum, ca doar la vara nu mai aveau niciun farmec. Asortate cu sos pesto si parmezan, merg perfect si vin la timp dupa excesul de proteine ingurgitate de sarbatori.

Pasta Parmiggiano

Daca tot am vizitat Italia (si Venezia... printre altele), m-am "agatat" si de niste paste prin magazin, asa ca de la mama lor, ca sa le testez... Cum sa trec prin Italia si sa nu incerc tocmai pastele? De altfel, se vindeau inclusiv in magazinele de souveniruri alaturi de alte minunatati din zona... ulei de masline, otet balsamic, ciocolati fine, si cate si mai cate... Nu m-am rabdat totusi sa ma infrupt la fata locului dintr-o portie generoasa de spaghetti a la ragu, care (cica) ar fi spaghette bolognese cunoscute si la noi si mare mi-a fost surpriza sa constat ca nu era (aproape) nicio diferenta intre gustul spaghettelor italiene si cele romanesti. Concluzia mea a fost ca, noi romanii, ne pricepem sa imitam foarte bine retete din bucataria italiana, franceza, si nu numai...
Farfallele achizitionate, nu numai ca au fost gustoase, dar au fost si aspectuoase, mai ales ca le-am combinat cu o alta achizitie tot din Italia, de data insa din Milano, si anume Parmigiano (parmezan) de la producatorul Parmigiano-Reggiano.
Denumirea Parmigiano, provine de la "Parma" si "Reggio Emilia" respectiv regiuni din Italia unde se produce parmezanul (Sursa: Parmigiano-Reggiano).

Ingrediente pentru 2 portii:

 - 250 gr paste farfalle;

- 60 gr parmezan razuit;

- frunze de busuioc pentru decor;

- busuioc uscat;

- sare si piper dupa gust.

(Optional: puteti adauga si Pancetta).

Mod de preparare:

Puneti apa la fiert intr-o oala, si fierbeti pastele 7 minute, sau conform instructiunilor de pe ambalaj. Adaugati in apa putina sare si o lingura de ulei.

Scurgeti pastele, le asezati in farfurie si razuiti peste parmezanul, in functie de preferinte, cam 25-30 grame per farfurie, asta in cazul in care folositi parmezan autentic. Daca serviti cu parmezanul care se gaseste la noi in comert, respectiv cel razuit marunt, marunt, puteti adauga 3-4 linguri peste paste.

Adaugati apoi busuiocul, sare si piper proaspat rasnitat.

Serviti cu vin alb sec sau demi-sec, asa ca sa puneti punctul pe "i" si sa va rasfatati la maxim.

Pofta mare!