Salata cu andive si nuci pecan

Sunt incantata cand gasesc cu usurinta posibilitati de a manca vegetarian si de post pentru ca, da, pentru prima data am decis sa iau postul in serios cel putin din punct de vedere culinar. Pana acum erau doar tentative nereusite, ori ma trezeam la o saptamana dupa ce incepea postul. Insa de aceasta data, pot sa ma laud si sa ma felicit ca am reusit sa rezist glorios. Sper sa ma tina pana la sfarsitul lunii decembrie. Pana in acest moment, postul mi-a oferit ocazia de a explora legume si fructe pe care le neglijam de obicei, mananc mai mult avocado, imi fac pesto din ierburi, migdale si tofu, combin merele in fel si chip, pireuri, salate, deserturi. Printre altele, am descoperit ca nu ma impac cu feniculul, este prea aromat si sincer cred ca merge cel mai bine cu carne sau mai comestibila ar fi prajita cu alte legume, iar asta este o optiune pe care inca nu am incercat-o dar o iau in calcul. In schimb, imi plac andivele in salata, am mai incercat in trecut si aici, tot cu seminte de chia dar se pot inlocui cu seminte de in sau de susan, fiind chiar mai accesibile.
Pentru o varianta de post, branza poate fi inlocuita cu succes cu tofu, se pot adauga stafide sau mai multe tipuri de seminte (de floarea soarelui sau de pin).

Compot (suc) de mere aromat cu anason

Reteta pentru compot este a mamei si trebuie sa va spun ca a intrat in istorie. Caci in copilarie, mama le pregatea musafirilor mei deja "traditionalul" compot de mere, ce se servea dintr-un bol mare de sticla cu un polonic de sticla. Era un set care nu-l voi uita ever, nici eu si nici prietenele mele care si in ziua de azi isi aduc cu placere aminte de vremurile bune si demult apuse ale copilariei cand mama ne pregatea acest compot nelipsit dintre bunataturile cu care ne rasfata. De fapt, era un mix de compoturi insa baza era compusa din mere fierte, in care veneau puse alte compoturi ce se gaseau din belsug in acea perioada a anului, caci ziua mea fiind in noiembrie deja camara inunda a muraturi, dulceturi si compoturi. Asadar, pe langa mere, se mai gaseau si multe visine si cirese din compot, struguri, prune si uneori si ananas, pere si neaparat felii de lamaie taiate marunt.

In amintirea acelor vremuri si pentru a savura din nou gustul copilariei, am recompus reteta, cu aceeasi baza si ingredient principal, respectiv marul, insa putin mai altfel aromat, putin spicy si mai trendy sa-i zicem..., adaptata zilelor noastre.

Tarta cu crusta de mac, crema de mascarpone si bezea

Pentru ca este iarna, suntem in plina sarbatoare si e frig si zapada afara, si e cel mai bun moment sa devoram arome de portocale, scortisoara, cuisoare, mere si vin fiert cu aroma de Craciun, m-am gandit sa pregatesc un desert care sa-mi potoleasca pofta de parfum de sarbatoare asa ca am imbinat mai multe arome intr-un desert zic eu nu foarte complicat desi la prima vedere ar putea parea, iar "cireasa de pe tort" este bezeaua decorata in culorile sarbatorii. As adauga si faptul ca umplutura asta imbietoare de mere impreuna cu crema de mascarpone si crusta de mac, fac din acest desert un deliciu de nerefuzat si de savurat langa un pahar de vin fiert sau un ceai fierbinte de iasomie sau de fructe de padure...

Cu aceeasi ocazie, profit sa-mi anunt participarea la proiectul Dulce Romanie initiat de Mihaela @ De prin lume adunate, iar Provocarea Lunii Decembrie gazduita in aceasta luna este de Foodie Family a carui subiect este pentru aceasta luna, bineinteles bezeaua. Marturisesc ca m-a incantat la maxim tema aleasa pentru ca demult pun la cale sa pregatesc un desert cu bezea si mai am multe planuri in acest sens.

Provocarea Dulce Romanie - Retete dedicate zilei de 1 Decembrie

Cu cele trei retete descrise mai jos particip la Provocarea Dulce Romanie a Lunii Decembrie, gazduita in aceasta luna de Mihaela @ De prin lume adunate cea care a si initiat acest proiect frumos, si care a ales o tema speciala dedicata zilei de 1 Decembrie: Ziua Romaniei. Initial cand am citit tema provocarii, am avut o strangere de inima pentru ca nu gatesc mancare traditionala, decat extrem de rar. De exemplu, nu am facut niciodata sarmale decat atunci cand am ajutat-o pe mama si nu mi-a placut nici sa le fac, dar nici sa le mananc. Daca as face vreodata sarmale, cu certitudine as adauga o nota personala retetei traditionale, as folosi condimente care nu se pun de obicei in sarmale, as plusa la ingrediente si as elimina altele care mi se par nesanatoase, si mai ales, as alunga senzatia de exces si adundenta de grasimi, in concluzie as schimba multe la reteta traditionala de sarmale.
Dupa o reflectie mai profunda, mi-am zis ca ar putea fi intr-adevar o provocare aceasta tema pentru mine, respectiv sa incerc preparate traditionale romanesti insa usor modernizate si fireste "condimentate" cu caracter personal. Asa incat mi-am pus imaginatia pe treaba si prima care mi-a venit in minte a fost mamaliga cu ou, unt si smantana pe care o pregatea mama cand eram copii si reusea sa transforme banala mamaliga intr-un preparat gustos si aratos. Ne lingeam pe bot, nu alta. Pe urma am facut budinca de orez cu mere, care a fost primul desert pe care l-am facut by myself in adolescenta si am fost tare mandra de rezultat la vremea respectiva.

La final, merele souffle pe care le-am gustat prima si prima data la mama unei prietene si mi-a ramas intiparit in minte mirosul merelor imediat ce le scotea de la prajit, erau atat de gustoase incat si acum imi amintesc savoarea lor. In secret va dezvalui ca am incercat si niste banane pane, sunt absolut magnifice, am sa mai incerc varianta asta.
Provocarea a devenit desavarsita atunci cand a trebuit sa ma gandesc cum sa decorez preparatele in culorile rosu, galben si albastru si sa folosesc un decor cat s-a putut de autentic romanesc. Tare mult mi-a placut ideea asta. Mi-am intarit convingerea dupa aceasta experienta, ca dintr-un banal preparat poti face un masterpiece atata timp cat iti dai silinta, iti place si esti dedicat.